Recenzie #46: "Ucenicia lui Viktor Frankenstein 1: Elixirul vieţii" de Kenneth Oppel

  

Editura: Leda

Anul apariţiei în străinătate: 2011

Titlul original: "The Apprenticeship of Viktor Frankenstein 1: This Dark Endeavor"

Anul apariţiei în România: 2012

Traducere de: Bogdan Alexandru-Sasu şi Shauki Al-Gareeb

Format: 13 x 20 cm, hardcover

Număr de pagini: 380

    Ne aflăm în timpuri vechi, în Republica Geneva, la chateau Frankenstein, unde gemenii Viktor şi Konrad Frankenstein, împreună cu verişoara lor îndepărtată, Elisabeth şi prietenul lor cel mai bun, Henri Cleval, pun în scenă o  piesă de teatru pentru părinţii gemenilor şi slugile familiei Frankenstein. Ceea ce nu ştiu ei însă, este că piesa de teatru este începutul unei aventuri care se va sfârşi tragic. 

    Prin seria "Ucenicia lui Viktor Frankenstein", Kenneth Oppel ne oferă un minunat prolog pentru cartea care a dat tonul curentului fantastic în literatură - "Frankenstein: Un Prometeu modern" de Mary Shelley.

    Ca să vă spun adevărul, această carte nu mi-a atras niciodată atenţia, şi până nu am primit-o ca şi cadou, nu am avut nici intenţia de a o citi.

    De multe ori s-a pus problema că de ce băieţii citesc atât de puţin sau deloc. Cărţile clasice sunt ele frumoase, dar citind prea mult acest gen, poţi ajunge să te plictiseşti. Acelaşi lucru e valabil şi pentru cărţile sf, unde descriile ştinţifice pot deveni şi ele plictisitoare pentru mulţi. Cât despre cărţile romantice, ce să mai vorbim? Rămânr genul fantastic. De aici ce putem lua? Eventual scrierile lui J.R.R. Tolkien şi George R.R. Martin. De ce aceştia în special? Majoritatea cărţilor fantasy, paranormal romance şi young adult, dacă naratorul nu e obiectiv,  sunt narate din perspectiva unei fete, iar multor băieţi nu le place să intre în pielea fetelor. Ei bine, aici naratorul personaj e băiat.

    În această primă carte a seriei, Oppel tratează una dintre cele mai renumite scopuri pentru care se crede că a fost folosită alchimia - lecuire. Dar nu doar atât! Oppel menţionează, mai pe la sfârşitul volumul şi despre principiul schimbului echiunitar în alchimie - aşa cum Viktor îşi pierde două degete pentru a-l lecui pe Konrad. La sfârşitul volumului, Kenneth Oppel tratează o altă problemă pe care alchimia a dorit să o rezolve - aducerea morţilor la viaţă, care mai mult ca sigur va deveni tema principală a următoarelor volume.

    Se conturează un triunghi amoros între cei doi gemeni şi Elisabeth, unul plin de intrigi. Elisabeth îl alesese de mult timp pe Konrad, însă Viktor nu se lasă păgubaş şi încearcă să o vrăjească pe Elisabeth.

    În momentul de faţă nu am răbdare să încep să citesc "Frankenstein", dar trebuie să mă calmez şi să îmi amintesc că am vreo douăzeci de cărţi începute.